• 4,6656

  • 3,9462

  • 4,0129

  • 165,6222

  • Miting credite CHFCesionarea creditelor către IFN-uri sau SRL-uri ce se ocupă cu recuperarea este cel puțin abuzivă, dacă nu chiar ilegală, consideră avocații chestionați de Pagina de Bănci. Avocatul Adrian Cuculis, unul dintre cei mai cunoscuți apărători în instanță ai datornicilor în relația cu băncile, spune că cesionarea contractelor de împrumut către bănci sau societăți comerciale din alte țări face foarte dificil și costisitor un eventual proces al clientului cu cesionarul.

    În plus, crede avocatul Marius Colțuc, și el un celebru luptător în instanță contra clauzelor abuzive din contractele bancare, cesionarea unui împrumut către o altă entitate fără acordul expres al clientului este ilegală, dacă debitorul nu înregistrează întârzieri.

    Practica de cesionare a creditelor considerate de risc, precum cele în franci elvețieni (CHF), a fost foarte răspândită în România, potrivit mesajelor primite de la creditorii-cititori ai Paginii de Bănci.  De exemplu, mai mulți clienți ai OTP Bank ni s-au plâns că s-au trezit cu contractele lor de împrumut cesionate către OTP Ungaria, iar de acolo mai departe către OTP Olanda.

    Miza acestor cesiuni, în cazul unor credite cu ratele plătite la zi, este curățarea bilanțurilor băncilor de aceste împrumuturi considerate de risc. În plus, clienții și avocații lor spun că, prin această practică, încercările de rezolvare în justiție a diferendelor dintre bănci și clienți sunt mult îngreunate. De asemenea, asociațiile formate pentru negocieri colective nu ma pot să-i reprezinte pe acești clienți și nici măsurile propuse de ministerul Finanțelor nu li s-ar mai aplica.

    Pentru a lămuri care este statutul legal al acestor contracte cesionate, am adresat întrebări Băncii Naționale a României și avocaților Adrian Cuculis și Marius Colțuc. Redăm, mai jos, integral, răspunsurile primite de la cei doi avocați, în așteptarea unui răspuns și de la BNR, sub a cărei supraveghere își desfășoară activitatea instituțiile de credit.

    Întrebare: Cât de legală este „exportarea” creditelor către companii (bănci sau IFN) din alte țări? (am dori un răspuns defalcat pe credite cu restanțe și credite la care debitorul e cu plata la zi)

    Adrian CuculisAdrian Cuculis: În pricipal nici nu există o diferență notabilă între creditele cu întârzieri și creditele aflate în plină și normală desfășurare, atunci când discutăm despre exportarea creditelor de la Bănci Comerciale la diverse IFN-uri sau, mai rău, SRL-uri tip recuperator de creanțe.

    Dacă luăm în discuție creditul aflat în default”, termenul folosit pentru creditele care nu mai respectă un anumit grafic de rambursare, adică cele scadente anticipat și/sau în executare silită, cesiunile se fac cu precădere fie către societăți cu raspundere limitata tip SRL, fie către societăți de recuperare a creanțelor care funcționează din păcate în afara granițelor țării, fiind și ele tot o formă de SRL românesc cu capital și sediul străin.

    Dacă discutăm despre creditele „în regulă” sau creditele performante”, așa cum sunt ele menționate de către bancheri, s-au identificat 2 situații: prima se referă la cesiunea creditelor în desfășurare catre societăți de tip IFN și a doua la exportarea creditelor în afara țării către băncile mamă.

    În acest al doilea caz, un motiv întemeiat se referă chiar la ocolorirea răspunderii contractuale ce se poate angaja în baza legii 193/2000 a clauzelor abuzive, în speță, băncile implicate, printre care OTP BANK ROMANIA S.A, CREDIT EUROPE BANK sau CREDIT EUROPE IPOTECAR IFN au
    constatat că bula clauzelor abuzive se va sparge și astfel toți împrumutații vor dori săși facă dreptate în justiție și pentru a zădărnici acest val, care a fost în 2010 o speculație și în 2011 un adevăr, s-au
    cesionat în afara țării, astfel s-a pierdut oarecum urma adevaratului creditor.

    Totuși, în 2010, leguitorul, prin OUG 50/2010, a avut în vedere și posibilitatea ca băncile, prin contractele abuzive, și-au rezervat dreptul de cesiune indiferent de moment, astfel încât a introdus în art. 70 următoarele: „în cazurile în care drepturile creditorului în temeiul unui contract de credit sau contractul însuși se cesioneaza unei terțe persoane, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului inițial, inclusiv
    dreptul la compensare.

    Chiar și așa, din practică vă pot relata că citarea unei societăți de acest tip apare ca fiind dificil de efectuat, iar instanțele din România par să apere pe creditorul internațional în detrimentul păgubitului
    datornic la banca din curtea sa. De ce spun asta, fiindcă nu o singură data ne-au fost puse în sarcină obligații precum traducerea contractelor de credit atunci când ne judecăm și cu societatea mamă, contracte ce fuseseră încheiate în România, apoi exportate în Ungaria sau Olanda, ca și cum cei care au cesionat nu fuseseră deja informați asupra conractelor pe care le cumpără, ajungându-se în situații absolut incredibile, prin care costurile traducerilor se ridicau pentru un grup al Bancpostului la 20.000
    de euro. O situație echilibrată ar fi fost aceea de traducere a cererii de chemare în judecată, dar nu și a contractelor aferente.

    În fine, pentru a concluziona pe acest punct, nu putem discuta nici de un fapt ilegal, dar nici de unul legal, ci cred că încadrarea acestor cesiuni facute fără conștiință se situează undeva în sfera abuzivului, situație ce putea fi reglementata de către BNR prin norme precum obligarea băncilor
    la informarea periodica și succesivă referitoare la contractele de credit ce erau cesionate din portofoliul băncilor, astfel fiind oprite din timp abuzurile.

    Spre exemplu, OTP Bank a anunțat la debutul crizei francului elvețian că doar 2% dintre credite reprezintă împrumuturi în franci, fapt neadevărat având în vedere că a fost banca cu cele mai mute credite în franci, iar cei 2% sunt doar cei care au mai ramas activi, după marea cesiune”.

    coltucMarius Colțuc: Practica băncilor este de a cesiona contractele bancare către anumite SRL-uri/IFN-uri din țară sau străinătate. În primul rând această practică este ilegală. Mai mult decât atât, există în contractele de credit dispoziții de acceptare expresă ale acestor cesiuni. Se încalcă dispozițiile din legea 193/2000 și anume art.4 din legea menționată.

    Pentru cei cu restanțe, cesiunea se poate face după ce consumatorii au întârzieri de peste 90 de zile de la scadență. Obligația principală a băncii este de a notifica consumatorul.

    Pentru consumatorul cu plățile la zi, din punctul meu de vedere cesiunea ar fi ilegala, însă în România există foarte multe altfel de cesiuni.

    Întrebare: Care sunt implicațiile legale ale acestei cesiuni? Care este legea care se aplică – cea românească sau cea din statul în care își are sediul cesionarul? Unde se poate adresa debitorul, la ANPC-ul românesc sau la instituțiile similare din țările unde a ajuns creditul? La ce instanță trebuie să se adreseze debitorul?

    Marius Colțuc: Se aplică legea din România ca loc de executare de obligații. Dacă sunt probleme cu un contract de credit, atunci trebuie să vă adresați la ANPC sau instanțele din România.

    Adrian CuculisDebitorul, dacă discutăm despre o executare silită sau împrumutatul, atunci când încă avem de-a face cu un contract în desfășurare, se poate adresa ANPC sau instanței de judecată prin intermediul unui avocat specializat, fiind vorba despre termeni tehnici, prin care să se stabileasca dacă clauza de cesiune din contract coroborat cu modul de cesiune este legală, astfel putându-se aplica sancțiuni Băncii ce a ordonat cesiunea posibil abuziva. Legea aplicabila este în mod clar cea română, neexistand vreun

    dubiu asupra acestui fapt, impedimentul fiind acela că trebuie să găsim adresa cesionarului pentru a putea proceda la citarea lui, altfel neputându-se judeca un dosar pe instanță.

    Prin urmare, împrumutatul se va adresa conform noilor dispoziții speciale ale codului de procedură civilă judecătoriei de la sediul profesionistului sau cel al împrumutatului.

    Întrebare: În ce fel poate cesionarul unui contract să modifice scadențarul sau dobânda sau orice altceva? Și pe baza căror prevederi din contractele inițiale? Sunt prevederile contractuale care ar permite așa ceva cesionarului legale în raport cu legislația românească și cu normele BNR?

    Adrian Cuculis: Cesionarul NU are aceasta posibilitate. Acum, trebuie făcute niște diferențe. Conform Art. 1. din legea 58/1998, „activitatea bancară în România se desfășoară prin Banca Națională a

    României și prin bănci. Prin lege se poate autoriza desfășurarea activității bancare și de către alte persoane juridice, cu respectarea principiilor prezentei legi. (Art. 2) Prezenta lege se aplică băncilor, persoane juridice române, constituite ca societăți comerciale, precum și sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine.

    Prin urmare, dacă cesiunea este făcuta unui S.R.L, în mod evident aceasta nu are dreptul legal de a menține în cadrul unui contract o anumită dobândă continuată de la vechiul creditor bancar care
    se încadra în prevederile mai sus menționate. Însă realitatea este alta, chiar dacă avem o lege extrem de clară, dobânzile curg și în mâinile SRL-urilor cu toate că asistăm la o activitate de tip mafiot, de
    cămătarie.

    În ambele cazuri, oricum, cesionarul nu poate modifica datele inițiale, ci dimpotrivă, ar trebui să îi ofere debitorului condiții mult mai bune de restituire, fie și pe termen mai scurt, având în vedere că cesionările de creanțe se fac pe 10-15% din valoarea totală a creditelor; aici, de altfel, apare și un sistem de evaziune colectivă a băncilor, prin scăderea provizioanelor, din start sărăcind statul Român și, pe de altă parte, recuperarea banilor pierduți și acoperiți de provizionane, prin firme din afara țării.

    Marius ColțucÎn momentul în care a cumpărat contractul de credit, atunci acesta a dobândit contractul în forma semnată de părți, deci nu îl poate modifica ulterior decât prin act adițional.

    Acest articol este proprietatea Pagina de Bănci și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

    Related Posts

    5 Responses to Cesionarea creditelor în CHF, ABUZIVĂ sau chiar ILEGALĂ, spun avocații

    1. […] Cesionarea creditelor în CHF, ABUZIVĂ sau chiar ILEGALĂ, spun avocații […]

    2. […] Cesionarea creditelor în CHF, ABUZIVĂ sau chiar ILEGALĂ, spun avocații […]

    3. […] Cesionarea creditelor în CHF, ABUZIVĂ sau chiar ILEGALĂ, spun avocații […]

    4. daaaaaa spune:

      Daca avocatii pot veni cu diverse argumente in apararea clientilor lor ( desi cel mai adesea recunosc ca au un apetit deosebit in a apara infractorii si nu victimele , SITUATIE RECUNOSCUTA CHIAR DE UNII APARTINATORI AI BRESLEI) , va intreb ce au facut judecatorii ???, eliberau puscariasi sa dea_n cap celor ce indrazneau sa scrie????.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Scroll to top