• 4,5986

  • 3,8421

  • 4,0014

  • 164,6011

  • nicolae-cintezaȘeful direcției Supraveghere din Banca Națională a României, Nicolae Cinteză, a încercat să explice ca pentru proști mecanismul prin care băncile românești ar putea suferi pierderi grele în cazul conversiei creditelor din valută în lei la cursul zilei, sau chiar ar putea da faliment în cazul conversiei la cursul istoric.

    Pentru acest exercițiu menit să-i lumineze pe clienții băncilor și pe parlamentari și să-i aducă pe calea cea bună, oficialul BNR a apelat la o întoarcere în timp, în anul 2007, atunci când o bancă i-ar fi acordat un credit de 100.000 de franci elvețieni lui Vasile, la cursul de 2,6 lei pentru un franc. La pasiv, banca ar fi avut un depozit tot de 100.000 de franci constituit de Gheorghe, și capitalurile proprii de 37.000 de lei, depozitate în întregime la o altă bancă. În total, echivalentul a 297.000 de lei și în activ, și în pasiv.

    În prezent, atât creditul cât și depozitul ar valora câte 370.000 lei, iar activul și pasivul ar fi ajuns la 407.000 de lei.

    Pasivul băncii ar ajunge mai mare decât activul

    Conform explicației lui Nicolae Cinteză, publicată de site-ul bancherul.ro, în cazul conversiei creditului lui Gheorghe din franci elvețieni în lei la cursul istoric de 2,6 lei pentru un franc, în bilanțul băncii ar apărea un dezechilibru major: activele ar ajunge la 297.000 de lei, în timp ce pasivele ar rămâne la 407.000 de lei.

    ”Rezultă așadar o diferență dintre active și pasive de 110.000 de lei, ceea ce înseamnă o pierdere de aceeași valoare pentru bancă. Pierdere care este mult mai mare decât capitalul de 37.000 de lei, ceea ce înseamnă faliment pentru bancă”, explică Cinteză.

    În încercarea de a se coborî la nivelul celor mai puțin pregătiți dintre noi, oficialul BNR a uitat că între activ și pasiv nu pot exista diferențe, ele fiind întotdeauna egale. Cei 110.000 de lei ar apărea sub forma unor provizioane care ar umfla pierderile băncii, iar la final pasivul ar ajunge și el la 297.000 de lei, cu un capital propriu negativ de 73.000 de lei, ceea ce de regulă înseamnă, e adevărat, insolvență.

    Ce-ar fi dacă Vasile n-ar mai trece deloc pe la bancă?

    Raționamentul funcționează, însă doar până la proba contrară. Folosind același exemplu, dacă Vasile nu își mai plătește deloc creditul, banca va avea o gaură și mai mare, iar falimentul va fi unul cutremurător de-a dreptul pentru bietul deponent Gheorghe și pentru acționarii băncii. Și totuși, în realitate au existat destui Vasile care nu au mai avut bani pentru a-și plăti ratele, fără ca vreo bancă să fie măcar aproape de faliment.

    De ce? Pentru că în realitate băncile nu funcționează atât de simplu. Procentul creditelor în totalul activelor se situează la majoritatea băncilor românești între 50 și 60%, ajungând în foarte puține cazuri spre 70%. Mai mult decât atât, procentul de credite în valută în totalul activelor este de regulă sub 40%, și doar în cazuri excepționale ajunge la 50%.

    Chiar și așa, marea majoritate a creditelor în valută sunt în euro, a cărui apreciere nu a fost la fel de mare ca a francului elvețian. Și dacă nu era de ajuns, din aceste credite, cea mai mare parte sunt acordate companiilor, nu persoanelor fizice, iar toate inițiativele de conversie a creditelor s-au referit exclusiv la persoane fizice. Pe partea de pasiv, nu există depozite în franci elvețieni, ci doar credite contractate de la alte bănci, iar în majoritatea cazurilor există un deficit substanțial de finanțare a creditelor în valută. Adică, mai exact, creditele în valută sunt acoperite cu pasive în lei, fie ele depozite sau credite.

    Acest articol este proprietatea Pagina de Bănci și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

    Related Posts

    3 Responses to Falimentele bancare, explicate de Cinteză: cum pun Gheorghe și Vasile o bancă pe butuci

    1. VB spune:

      ce nu spune dl Cinteza este cum reusesc bancile sa acopere o pierdere de 80% din valoarea creditului atunci cand vand neperformantele si nu reusesc sa acopere 35% diferenta de la conversie. Ungaria a facut acest proces nu plecat nici o banca din tara, nici de falimente nu am auzit si nici o crestere de taxe nu exista.

    2. @SS spune:

      Daca ai avea un comentariu profesionist si demnde luat in seama as intelege !!!!!, dar aberatiile de mai sus exprima doar o ofuscare tipic romaneasca , nefundamentata , pierdere de vreme . Cand simti ca esti atacat de de asemenea manifestari , aseazate pana-ti trece criza .

    3. SS spune:

      Dragul meu ,
      dl.cinteza nu vorbea de activul si pasivul din Bilantul contabil. Dl. Cinteza explica ca in cazul conversiei creditelor la cursul istoric activul bancii numai acopera datoria legata de acele credite. In al doilea rand aici nu este vorba de a constitui niste provizioane ci de palti efectiv finantarile in valuta asociate creditelor in valuta la cursul din ziua platii, Deci diferenta de curs cineva va trebui sa o plateasca. In speta ea va fi recuperat prin cresterea dobanzilor si comsioanelor de la toti clientii. In al treilea rand pierderea inregistrata de banci poate conduce la inregistrarea unui activ net negativ si cu obligatia de completare a lui sau lichidare a bancii. In plus in aceasta situatie noua politica de bail-in pentru bancile in dificultate face ca toti deponentii si creditorii bancii sa aprticipa ela acoperirea pierderii. Deci converisa in lei la curusl istoric este o modalitate de a transfera costul prostiei proprii catre altii. mentionez ca nu i-a obligat nimeni sa ia credite in franci elvetieni ca s aplateasca preturi aberante pentru case si alte bunuri. Trebuie sa reamintesc ca multi dintre ‘ferictii posesori”ai unui credit in valuta sau dedat la tot felul de practici pentru a pune mana pe credit ( venituri majorate artificail, venituri cumulate de la alte persoane etc.). Solutia cea mai buna era sa economiseasca si sa plateasca pentru casele atat cat isi permiteau cu o adminsitare prudenta. E usor sa arunci vina in crac bancilor numai, dar sa nu uitam ca politicieni care acum se lupta contra bancilor ne anuntau numai rezultate luminoase pentru 2015. In concluzie este ceva mai complicat , dar dorinta unor avocati de aface bani cu orice pret mai ales cand la economie sunt sub genunchiul broastei este mai importnata decat ceilalti care au platit pretul pentru prostia unor concetateni ai nostri in timpul crizei.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Scroll to top